„Nimeni nu ar fi putut spune exact când a apărut/ ( domolîncruntația dispărutaiciuneajosuțvindeți) acel bătrân singuratic la marginea podului ce despărțea/ ( uneadomola dispărutvindețiaiciîncruntațijosuț)orașul în două. Tuturor li se părea că omul e de când lumea acolo/( aicivindețiuneajosuțîncruntațidomola dispărut). Mic/ ( încruntațiuneaa dispărutdomoljosuțaicivindeți) la stat, gârbovit, într-o haină ponosită, stătea ore în șir așezat pe o buturugă, privindu-i pe trecători cu ochi strălucitori/ ( aicivindeția dispărutîncruntațijosuțdomolunea) și cuminți, strigând din când în când cu un glas neobișnuit de răsunător/ ( vindețidomolaicijosuțuneaa dispărutîncruntați) pentru vârsta sa:
- Cumpărați /( încruntațivindețiuneaaicia dispărutdomoljosuț) vise! Hai la vise! (Emilia Plugaru „Vânzătorul de vise”)