Se știe că o substanță în stare lichidă are  suprafețele„zbucium„apăsareaInteracțiuneaformăGreutateaperețiiformavolum propriu, dar nu are  perețiivolumapăsarea„zbucium„formasuprafețeleformăGreutateaInteracțiunea proprie. Lichidul ia  „zbucium„apăsareasuprafețeleformaformăGreutateavolumperețiiInteracțiunea vasului în care se află.  apăsareaInteracțiuneaGreutateavolumperețiiformăsuprafețele„zbucium„forma lichidului acționează pe baza vasului. Mișcarea moleculelor în lichid reprezintă un  volumsuprafețeleGreutateaapăsareaperețiiformaInteracțiuneaformă„zbucium„ neregulat( în toate direcțiile) în vecinătatea anumitor poziții care mereu se schimbă.  InteracțiuneaapăsareaGreutateavolumperețiisuprafețeleformăforma„zbucium„ moleculelor transmite „zbuciumul„ de la o moleculă la alta. Moleculele ce se află în contact cu  InteracțiuneaperețiiGreutateaformăapăsarea„zbucium„volumsuprafețeleforma vasului și  Interacțiuneaperețiiforma„zbucium„volumapăsareasuprafețeleformăGreutatea corpurilor din lichid exercită o apăsare normală pe aceste suprafețe. Presiunea exercitată de un lichid se explică prin  volumforma„zbucium„apăsareasuprafețeleperețiiGreutateaformăInteracțiunea normală a lui pe suprafețele corpurilor cu care contactează.