1) Numai poetul, /Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:
2) Atât de fragedă, te-asameni /Cu floarea albă de cireş
3) S-adun flori în şezătoare/ De painjen tort să rumpă
4) Vino-n codru la izvorul, / Care tremură pe prund
Boabe mari de piatra scumpa.
Crengi plecate o ascund
Si anina-n haina noptii
În calea vieţii mele ieşi.
in ramurile gindului,
unde pasari ca el se-ntrec in cintari.
Şi ca un înger dintre oameni
in sfintele lunci,
Unde prispa cea de brazde
