1) Numai poetul, /Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:
2) Atât de fragedă, te-asameni /Cu floarea albă de cireş
3) S-adun flori în şezătoare/ De painjen tort să rumpă
4) Vino-n codru la izvorul, / Care tremură pe prund
Boabe mari de piatra scumpa.
Si anina-n haina noptii
Şi ca un înger dintre oameni
Crengi plecate o ascund
in sfintele lunci,
În calea vieţii mele ieşi.
unde pasari ca el se-ntrec in cintari.
Unde prispa cea de brazde
in ramurile gindului,
