Mișcarea reală a oricărui corp nu întotdeauna este însoţită de o rezistenţă din partea mediului înconjurător sau a altor corpuri cu care el vine în contact.
Forţa, egală în modúl și de sens opus cu forţa ce acţionează asupra unuia dintre corpuri pentru a-l deplasa pe suprafaţa celuilalt, este numită forţă de frecare.
Forţa de tracţiune nu este echilibrată de forţa de frecare ce ia naștere la suprafaţa de contact.
Forţa de frecare ce acţionează între corpurile solide aflate în stare de repaus este numită forţă de frecare de repaus sau forţă de frecare statică.
Forţa de frecare de repaus este egală în modúl şi de sens opus cu forţa aplicată corpului paralel cu planul de contact cu alt corp şi poate lua valori până la o valoare maximă.
Valoarea maximă a forţei de frecare de repaus nu este proporţională cu forţa de reacţiune normală N.
Coeficientul de frecare depinde atât de materialul din care sunt confecţionate corpurile, cât şi de calitatea şlefuirii suprafeţelor aflate în contact.
Forţa de frecare este proporţională cu forţa de reacţiune normală a suprafeţei de contact.
Forţa de frecare este orientată întotdeauna în sens opus mişcării şi se află în planul de alunecare a corpurilor unul în raport cu altul.
Valoarea forţei de frecare pentru fiecare pereche de corpuri nu depinde de aria suprafeţei de contact dintre ele, ci numai de natura corpurilor şi de calitatea şlefuirii acestor suprafeţe.
Forma geometrică a corpurilor pentru care forţa de rezistenţă este maximă se numește formă aerodinamică.
