Undele mecanice longitudinale care se propagă în medii elastice şi produc senzaţii auditive se numesc unde sonore.
Intensitatea sunetului se măsoară cu energia transportată de unda sonoră într-o unitate de timp printr-o unitate de suprafaţă, aşezată paralel pe direcţia de propagare.
Limita inferioară a intensităţii sunetului sub care urechea omului nu mai percepe vibraţiile sonore este numită prag superior de audibilitate.
Limita superioară, deasupra căreia sunetul produce senzaţie dureroasă – prag superior de audibilitate.
Calitatea unui sunet de a fi mai jos sau mai înalt se numeşte înălţime.
Calitatea prin care se deosebesc două sunete care au aceeaşi intensitate şi frecvenţă fundamentală, dar emise de surse diferite se numeşte timbrul sunetului.
Sunetele obţinute în urma unor oscilaţii cu amplitudine variabilă în timp, dar fără niciun fel de periodicitate, sînt numite detonații.
Sunetele de intensitate mare și de scurtă durată sunt numite detonaţii.
