Fie f: I →R (I – interval deschis din R ) o funcţie care admite primitive. Mulţimea primitivelor funcţiei f se numeşte integrală nedefinită a funcţiei f
Operaţia de calcul al primitivelor unei funcţii (care admite primitive) se numeşte integrare.
Simbolul ∫ se numeşte semn de integrare
Mulţimea integralelor nedefinite ale funcţiei f se numeşte primitivă a funcţiei f.
Funcţia f de sub semnul de integrare se numeşte integrand.
